Stele cazatoare!

Capitolul 1- Familia,o comoara.

Cu toti stim ca intemeierea unei familii e un miracol.E un lucru minunat sa ai familia langa tine,sa te ajute,sa te sprijine.
Insa atunci cand situatia tarii nu e favorabila,unul din parinti se hotaraste sa plece in strainatate.Apoi,isi ia si familia si isi construiesc acolo un viitor.
Asta e si povestea Oliviei,o fetita de 12 ani care sta de 3 ani in Spania si ii este dor de casa,de mica Romanie.
La inceput nu a fost incantata de idee insa a trebuit sa se obisnuiasca.
Dupa un an de stat in Spania a aparut si micutul Albert,fratiorul ei,pe care toata lumea il adora.



Capitolul 2- Pretuieste secunda!
A venit vara,era timpul pentru vacanta in Romania.Toata lumea isi facea bagajele.Erau fericiti ca vor fi iar acasa.Olivia si Albert erau mai fericiti ca niciodata pentru ca auzisera o discutie intre parinti care se hotarasera sa stea definitiv in Romania.
Tatal era obosit,conducea de 2 zile.Afara ploua torential,mai aveau 7 km pana la destinatie.Olivia radia de fericire stiind ca va fi acasa.Tatal dornic sa ajunga mai repede a intrat intr-o depasire care avea sa fie fatala.
Intr-o secunda un tir a intrat frontal in ei.Masina a ajuns sub rotile tirului.A fost distrusa complet.Albert plangea,Olivia era speriata iar parinti erau plini de sange.
In cateva minute a venit si ambulanta.Insa prea tarziu pentru parinti.Acestia erau deja morti pentru ca in momentul impactului nu purtau centurile de siguranta.
Olivia si Albert au fost dusi de urgenta la spital pentru ca aveau si ei rani destul de serioase.




Capitolul 3- Suferinta
Dupa 2 zile de spitalizare Olivia si micutul Albert au fost externati.Matusa Marta a venit dupa ei.Olivia a si intrebat-o:
- Matusa,cum sunt mama si tata??Sunt bine..nu?
Matusa incepe sa planga.Si printre lacrimi ii spune:
- Scumpo..din pacate parintii tai au murit.
- Nu,nu se poate.Nu are cum.Te rog spune-mi ca nu e adevarat.
Si incepe sa planga.
Au ajuns acasa unde toata lumea plangea langa trupurile neinsufletite ale celor 2 parinti.Ea nu putea scoate nici un cuvant,era prea trista.
Toata lumea se ducea la ea s-o consoleze insa ea nu se misca si privea in gol.
A doua zi a avut loc inmormantarea,moment dureros atat pentru ea cat si pentru rudele ei.Insa vecinul ei,Flavius de 13 ani a stat langa ea tot timpul.Erau prieteni de mici.Ea plangea pe umarul lui si spunea doar "de ce eu?".El o strangea usor la piept,ii stergea lacrimile si o saruta delicat pe frunte.
Olivia simtea ca viata ei s-a terminat.Ajunsa acasa s-a inchis in camera ei si plangea cu poza parintilor in mana.Apare si Albert care o striga:
- Liv!!
Ea se duce la el,il ia in brate si ii spune:
-Albert,pentru tine voi fi puternica,voi avea grija de tine si te voi ajuta mereu,fratiorul meu drag.
Acesta o pupa delicat pe obraz in semn de multumire si apreciere.

Capitolul 4 - Averea

Familia Oliviei a stat 3 ani in Spania si a reusit sa-si construiasca in Romania o casa frumoasa cu o gradina superba.
Sosise momentul in care trebuia sa se decida custodia copiilor.Ei vroiau ca bunica materna sa se mute la ei si sa-i creasca.Insa bunica paterna urmarea casa si bani fiului ei.Era o mica profitoare.
De cand s-a mutat in casa,Olivia trebuia sa aiba grija de Albert pentru ca bunica era prea ocupata cu cheltuirea banilor.
Dupa cateva zile Olivia si-a facut un mic bagaj si impreuna cu Albert au luat primul autobuz si au plecat la bunica materna care era iubitoare,blanda si grijulie.
Au stiu ca acolo vor fi fericiti..si asa a si fost.

Capitolul 5 - Scoala
A venit toamna.Era timpul pentru scoala.Olivia era foarte emotionata.A trecut cu bine peste primele zile.S-a integrat usor in randul colegilor.Si-a facut o prietena,pe Katia,cu care isi petrecea timpul la scoala.
Intr-o zi un baiat a inceput sa rada de ea pentru ca nu avea parinti.Ea a inceput sa planga.
A fugit la mormantul parintilor si a stat acolo si a plans.
S-a intors acasa unde bunica o astepta cu masa pusa.Ea tranteste usa si se duce la ea in camera.Bunica o striga:
- Olivia,draga bunici treci la masa,te rog.
Dupa cateva minute apare si ea,se duce la bunica o strange ii brate si ii spune:
- Bunico,colegii rad de mine ca nu mai am parinti.Nu mai vreau la scoala aia.
- Draga bunici,tu trebuie sa stii ca ai parinti care te privesc de sus si au grija de tine si Albert.Tu esti fetita lor.Tu esti mandria lor.
Fata s-a mai inveselit putin si si-a continuat scoala.





Capitolul 6 - Dupa 6 ani..
Olivia implinise 18 ani.S-a hotarat sa-si ia viata in propiile maini.In primul rand vroia sa-si recupereze casa.A apelat la un avocat si a reusit.S-a mutat cu Albert acolo.Si i-a promis bunici care a crescut-o ca o va ajuta cu bani.Insa nu avea nici pentru ea.Si-a gasit repede un loc de munca,la un restaurant.Servea clienti si patronul era multumit de ea.In scurt timp a primit o promovare si castiga mai multi bani.Cu acei bani reusea sa aiba grija de casa,si de Albert si ii mai trimitea si bunici bani pentru medicamente,suferea cu inima.
Intr-o zi a iesit cu Albert in curte sa-l ajute la teme.Pe poarta a intrat Flavius,vechiul ei prieten.L-a recunoscut imediat si i-a sarit in brate.El a intrebat-o:
- Ce faci Oli?..(asa o alinta el)
- Bine.Il ajutam pe Albert la teme.Tu ce faci?Ce mult te-ai schimbat..
-Si tu te-ai schimbat...esti mai frumoasa ca oricand.
-Haide in casa, sa bem ceva si sa mai povestim.
-De acord.
Au vorbit o noapte intreaga,au ras,au povestit.


Capitolul 7 - O noua suferinta.
Era duminica dimineata,Olivia si Albert se pregateau sa plece la biserica cand deodata suna telefonul...
Tzaarr!!!...Tzaarr!!!
- Alo,da!
- Buna Olivia,matusa Marta sunt,trebuie sa-ti zic ceva.
-Ce?Ce s-a intamplat?
-Intai calmeaza-te un pic..te rog..
- Spune odata!!
- Azi dimineata bunica ta a suferit un infarct..
-A murit???
-Din pacate da..
-Nu,nu se poate...nu si ea..te rog spune ca nu e asa.
-Calmeaza-te scumpo..te rog..hai ca vin spre tine acum.Calmeaza-te.
Olivia cade in genunchi si incepe sa planga.I se alatura si Albert cand afla vestea.
Dupa 1 ora vine si matusa si ii ia sa asiste la inmormantare.
Era o lovitura grea pentru ei.Acum cand bunica lor era in ceruri alaturi de parinti ei chiar au ramas singuri.
Dupa cateva zile se intorc acasa.Ea il cauta pe Flavius sa-si descarce sufletul in fata lui insa afla cu stupoare ca e plecat in Anglia la cursuri.
Ramane dezamagita si se intoarce in casa.


Capitolul 8 - Dragostea prinde aripi.

Trecuse 2 ani.Olivia era la facultatea de arhitectura.Avea momente cand ii era dor de Flavius,avea nevoie de el.Si-a dat seama ca il iubeste.
In timp ce era prin curte se aude o masina.Fuge repede la gard.Masina a oprit la Flavius in poarta.Cand s-a uitat el a coborat insotit de o tanara.Olivia a plecat in casa si s-a resemnat pentru ca isi pierduse marea dragoste.
A doua zi Flavius vine la ea.Stau de vorba la o cafea.Olivia ii zice:
-Apropo Flavius,frumoasa tanara,banuiesc sotia ta.
-Heii, Oli..nu e sotia mea.
- Nu dar va fi,sunteti destul de apropiati.
-E doar o colega,va sta la noi cateva zile,apoi va pleca.Nu am nici o treaba cu ea.
-Aha.bine.
-Oli,uita-te la mine.Esti geloasa?
-Eu?Geloasa?..nu,nu..in nici un caz.(a spus ea balbaindu-se)
-Heii..te cunosc..mai bine spune ce simti..ce ai pe suflet.
Olivia isi ia inima in dinti si ii spune:
-Bine..te iubesc!
El o priveste uimit,se ridica,se duce la ea,ii ia fata in maine si o saruta pasional.

Capitolul 9 - Fericirea are doar un raspuns.

Cei doi tineri au inceput o relatie..o frumoasa poveste de dragoste.
Intr-o dimineata Flavius vine ea la Olivia fluturand in mana niste harti.
-Buna iubito.
-Buna.Ce ai in mana?
-E o surpriza.Uita-te.
-Super..2 bilete ...la Paris?
-Da iubito..vom petrece un weekend perfect impreuna.
- Si Albert?..nu-l pot lasa singur..
-Problema rezolvata..parinti mei vor sta cu el.
-Oh iubitule..esti grozav.
Dupa 2 zile cei doi pleaca la Paris.S-au cazat la un hotel...au vizitat tot Parisul.
Intr-o seara Flavius o invita sa ia cina pe malul marii.La un moment dat Flavius se ridica..merge la ea..se pune in genunchi si o intreaba:
-Olivia,vrei sa fii sotia mea?
Ea a ramas blocata..dupa un minut ii spune:
-Da,din tot sufletul da.
Cei doi se imbratiseaza fericiti.
Intorsi acasa,au facut o nunta de vis.Si-au unit destinele pentru totdeauna.

















Capitolul 10 - Fericire vesnica
La 3 ani dupa nunta cei doi au facut un baietel caruia i-au pus numele Jhon..dupa numele tatalui Oliviei.
S-au bucurat enorm.Si au fost cei mai fericiti parinti din lume.
Olivia a stiut mereu ca parinti si bunica o vegheaza de sus si au grija de ea.Au ajutat-o sa-si faca o familie de care va avea grija si va pretui fiecare secunda.
Atunci cand pierzi pe cineva drag e dureros pentru ca a cazut o stea...

THE END

Suflete pereche...

Asa voi incepe povestea noastra de dragoste..Poveste care nu s-a sfarsit si care continua si astazi..Si va continua pentru totdeauna.Pana cand moartea ne va desparti..

Cred ca exista sufletul pereche...Ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt.Nu trebuie decat sa-l cauti ;).

Nu voi incepe cu "a fost odata" ca toate povestile obisnuite..Ci pur si simplu ca si cum m-as confesa jurnalului meu.Era o zi de octombrie..O zi obisnuita de scoala..Pana cand l-am zarit pe EL :x..Statea timid lipit de perete..Si astepta sa intre la ora..EU fiind mai tupeista...Am decis sa-i cer id-ul de messenger...El mi l-a dat fara ezitare.Apoi am inceput sa vorbim din ce in ce mai mult.Sa ne cunoastem..Sa ne imprietenim..Nu aveam de unde sa stiu ca EL va fi baiatul perfect.Cel care ma va face sa zambesc.Si ma va iubi neconditionat!!!

Pana pe 21.04.2010...Cand in sfarsit ne-am unit inimile.Pot sa zic ca acea zi va ramane in memoria mea pentru totdeauna.De atunci viata noastra este roooz :x.Si sunt sigura ca asa va ramane.

Stiu ca El..Este alesul inimii mele..El e baiatul pe care mi-l doresc mereu aproape..O sa-l fac sa se simta..Cel mai iubit dintre pamanteni.Dragostea mea pentru EL va exista vesnic:x.

Imi doresc..Sa fim impreuna pentru totdeauna,sa ne iubim fara incetare,sa zambim mereu :)....deci iti spun din toata inima ca te iubesc maxim maxim maxim maxim maxim maxim maxim maxim maxim :x..

Despre mama...

Mama..sau "Ingerul care mi-a dat viata" este cea mai sublima,fiinta care da viata.A fi mamica inseamna a infaptui miracolul vieti.
Daca cineva mi-ar spune sa-mi descriu mama as spune ca "Mama mea este o fiinta gingasa si frumoasa.Ochii ei mari sunt ca doua diamante pline de caldura,blandete si intelepciune.Nici un trandafir nu o poate intrece in frumusete,nici un ghiocel in delicatete.Mainile sale sunt agere si catifelate.Glasul ei melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire,iar privirea sa este blanda si luminoasa.Sufletul ei este plin de bunatate si intelegere.Mama este pentru mine cea mai buna din lume.Ea este cea care mi-a vegheat primele zile de viata si primele nopti de nesomn,cea care s-a bucurat vazandu-mi primul zambet,primi pasi,auzindu-mi primele silabe da si primul dintisor.Ea m-a invatat sa tin mereu capul sus,sa zambesc,sa risc.Atunci cand gresesc ea are mereu pt mine cate un cuvant de incurajare.As putea scrie 1000 de pagini despre mama mea,dar mai pe scurt..EA e ingerul meu pazitor..si chiar daca e departe acum..ma incurajeaza si prin telefon.Cand voi fi adult..si ea va imbatrani..o voi respecta si o voi ajuta asa cum ma ajuta si ea pe mine.O iubesc maxim maxim maxim maxim maxim..."

Orice frunza se afla ocrotita in copacul ei,orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija,cum orice copil isi doreste mama alaturi..Mama vesnic te va iubi.

Copilaria este inima tuturor varstelor.

Copilaria,singurul paradis pierdut

Un vis,un inceput,o raza de soare.
Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om!Viata fiecaruia e precum o stea.Inceputul e cand apare,cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.
Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!
Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si soare.
Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intalnesc cu alti tanci de seama lor, merg de mana cu bunicuta la biserica si afla ce inseamna surasul.
Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!


Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din sufletul meu in care a inflorit din ce in ce mai mult.Copilaria mea a fost cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-am trait-o din plin ,am impartit-o cu prietenii si cu toata natura care mi-a putut oferi adevarate jocuri felurite.
Nu am stat in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma-m dus afara si am descoperit minunile ce ma purta spre lumea viselor reale.Acolo am putut redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandesc la sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei a venit:sufletul s-a maturizat,zambetul de pe fata mea si-a pierdut farmecul.Eu ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la viata lunga ce ma asteapta.Uneori parca astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine,dar e imposibil.Clipa aceia nu o voi mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care ne bucuram acum?Am invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.