Copilaria,singurul paradis pierdut
Un vis,un inceput,o raza de soare.
Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om!Viata fiecaruia e precum o stea.Inceputul e cand apare,cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.
Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!
Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si soare.
Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intalnesc cu alti tanci de seama lor, merg de mana cu bunicuta la biserica si afla ce inseamna surasul.
Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!
Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din sufletul meu in care a inflorit din ce in ce mai mult.Copilaria mea a fost cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-am trait-o din plin ,am impartit-o cu prietenii si cu toata natura care mi-a putut oferi adevarate jocuri felurite.
Nu am stat in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma-m dus afara si am descoperit minunile ce ma purta spre lumea viselor reale.Acolo am putut redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandesc la sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei a venit:sufletul s-a maturizat,zambetul de pe fata mea si-a pierdut farmecul.Eu ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la viata lunga ce ma asteapta.Uneori parca astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine,dar e imposibil.Clipa aceia nu o voi mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care ne bucuram acum?Am invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.
Un vis,un inceput,o raza de soare.
Stau si ma gandesc uneori ce scurta e viata unui om!Viata fiecaruia e precum o stea.Inceputul e cand apare,cand straluceste precum un soare pe cerul senin ori innorat, iar maturitatea cand incet se topeste, dispare neajutorata precum palpairea unei lumanari. Dar parca mai frumos e cand straluceste, cand are putere, acea parte a vietii numita copilarie.
Nu e om cel ce o data in viata sa nu a stiut ce inseamna sa fii copil, nu a facut lucruri specifice copilariei si nu a stiut sa pretuiasca scumpa sa copilarie!
Copilaria se caracterizeaza prin jocuri, zambete, zile de sarbatoare si soare.
Pentru fiecare copil, zilele de sarbatoare sunt un mic colt de Rai. Atunci toti prichindeii se intalnesc cu alti tanci de seama lor, merg de mana cu bunicuta la biserica si afla ce inseamna surasul.
Reteta pentru o copilarie frumoasa: se pune o raza de soare, o petala de trandafir, o stea stralucitoare, o picatura de ploaie, cativa fulgi de nea, un curcubeu, un camp inverzit, o mare nesfarsita, cantecul duios al mamei, vorba inteleapta a bunicii, apoi se amesteca totul cu zambetul tau cristalin!
Ce pot spune oare despre copilaria mea…?A fost una dintre cele mai pretuite comori pe care nimeni nu mi-o poate lua din sufletul meu in care a inflorit din ce in ce mai mult.Copilaria mea a fost cel mai important lucru pe care l-am primit in aceasta viata.Ma gandesc cum sa mi-am trait-o din plin ,am impartit-o cu prietenii si cu toata natura care mi-a putut oferi adevarate jocuri felurite.
Nu am stat in fata ecranului luminos al calculatorului sa ma joc,ma-m dus afara si am descoperit minunile ce ma purta spre lumea viselor reale.Acolo am putut redescoperi ce este copilaria fara sa ma gandesc la sfarsitul ei.In cele din urma sfarsitul ei a venit:sufletul s-a maturizat,zambetul de pe fata mea si-a pierdut farmecul.Eu ma gandesc la prezent,la fericirea ce este in sufletul meu,la viata lunga ce ma asteapta.Uneori parca astept sa vina dimineata sa ies la joc,sa uit de scoala,de invatat,de griji,de tot ce ne poarta cu gandul la lumea de maine,dar e imposibil.Clipa aceia nu o voi mai intalni niciodata in aceasta viata,in alta zi.Cand oare am creat atatea jocuri de care ne bucuram acum?Am invatat sa ma bucur dinadis de frumusetea lucrurilor care ma inconjuara.
fain.........si asai
RăspundețiȘtergere